13Mar
2014
1

Maternitatea – de la extazul nasterii la o experienta terifianta!

dupa nastereAm hotarat sa nasc in noiembrie la aceeasi maternitate de stat unde l-am nascut si pe primul copil, cu doi ani in urma. Atunci a fost bine si nimic nu ma pregatise pentru ce avea sa urmeze…

Ma programasem pentru cezariana de dimineata (fiind a doua cezariana dupa 2 ani, am fost insistent sfatuita sa-mi scot din cap ca as putea sa nasc natural). In sala de nasteri mi s-a recoltata sange pentru analize, mi s-a completat fisa si… asteptam sa se elibereze sala de operatii. Discutand cu doctorul meu, ii spuneam ca maine, dupa ce pot sa ies de la reanimare, ma duc intr-o rezerva si imi iau copilul, sa-l alaptez. “Care rezerva? Nu mai avem rezerva aici.”. Pai unde-au disparut rezervele (materninatea avea 2 rezerve unde nu se inghesua nimeni pentru ca se plateau si maternitatea, fiind a doua ca dimensiuni din Iasi, nu prea avea mamici doritoare)? “Rezervele sunt folosite acum ca si saloane de neonatologie, ca vechea sechie e in renovare si copiii nu au avut unde sa fie dusi.” Mda, si eu de ce aflu acum, asa? Nu m-a informat nimeni, nu am semnt nimic, chiar daca semnasem hartoagele cu anestezia, etc. Bun, asta-i treaba, am sa merg doar la alaptat din 3 in 3 ore macar.

bebelus dupa cezarianaAm nascut, mi l-a adus pentru jumatate de minut a doua zi ca sa-l pun la un san, nu sa suga, ci doar putin, asa, ca i-am batut pe toti la cap ca vreau sa-l vad, si gata – asta a fost tot contactul cu copilul timp de 5 zile! Nu aveam voie sa alaptam pentu ca nu era loc! NU ni se aducea copilul pentru ca nu era destul personala! Nu aveam voie sa ne vedem copiii pentru ca nu era timp, nu era igienic, nu aveam unde si personalul era foarte ocupat tot timpul! Am fost rugate printre dinti, sa nu insistam. La 3 zile de la internare a venit un medic si ne-a anuntat de aceasta schimbare, furios pentru ca o mamica s-a apucat si a adus presa, cred. Dar cine ar fi facut asa ceva cand copilul tau era la mana lor si riscai sa se razbune nu doar pe tine, ci in primul rand, pe copil.

Dupa ce am iesit de la reanimare ne-au dus intr-un salon perete in perete cu cele saloane devenite de neonatologie unde tot timpul cat am stat de-abia am inchis un ochi pentru ca tot timpul cel putin un copil plangea si se auzea, in special noaptea.

Tu, ca mama care abia ti-ai atins copilul, oare cum poti sa rezisti unui asemenea stres? Toti hormonii, toate instinctele, toate asteptarile erau date dramatic peste cap. Iar copilul, la randul lui, traia drama singuratatii si a unui tratament aproape inuman. Am fost privati amandoi de un drept firesc: de a ne tine copilul in brate si de a-l hrani! Mamicilor din salon le venise lactatia cu dureri de sani ingrozitoare. Se storcea si aruncau laptele la chiuveta!!!! Si, atentie, in tot acest timp nu a lucrat NIMENI la renovarea sectiei de neonatologie! Credeam ca mai revoltator de atat nu exista. Ei bine, m-am inselat!

A venit si ziua in care ni s-a dat voie sa plecam. Copilul avea un eritem de toata frumusetea, era carne vie pe fundulet! Ars de la neschimbat si de la lampa (icter fiziologic)! Imediat ce am ajuns acasa a facut o candidoza bucala (si eu m-am ales cu una care se dezvoltase inca din maternitate) si a fost nevoie sa ne internam la pediatrie, intr-o clinica particulara unde ghiciti ce ne-au descoperit: stafilococul auriu si klebsiella pneumoniae! Ei, cat de mult poti indura de la acest minunat sistem unde cotizam cu totii si unde, jumate din mamele care veneau sa nasca erau tiganci?

Voi ce parere aveti?

Comment (1)

  • Susanu Oana Monica

    E revoltator ca nici macar nu se gandesc sa-ti prezinte inainte de internare situatia…sa-ti spuna ca de fapt nu prea ai loc acolo…asta am patit eu acum cateva zile cand am fost cu baietelul meu la urgenta la spitalul de pediatrie de stat. Au luat primele masuri necesare dupa care mi-au recomandat internarea. Am acceptat, dar odata ajunsa sus asistenta facea efort sa ne gaseasca un loc si tot ce a reusit sa-mi ofere a fost un patut foarte mic, in care nu stiu daca Dragos incapea iar eu ar fi trebuit sa stau pe un scaun pe perioada internarii sau pana se elibera un pat. Toate astea intr-o camera plina la refuz de mamici cu copii . Sa nu mai vorbim de mizerie, rugina si vechi…primul lucru la care m-am gandit a fost ca vom pleca amandoi bolnavi de acolo. Drept urmare, in secunda urmatoare mi-am scos copilul din spital pe propria raspundere si am plecat cu el la un spital privat. Acum e bine, acasa iar pe viitor ne vom lua masuri de precautie sa nu fie nevoit sa stea acolo.

    reply

Reply