19Nov
2015
2

De ce “Dumnezeu sa-l ierte” in loc de “Dumnezeu sa-l pretuiasca”?

Am zis ca nu ma bag ever in divagatii ideologico-religioase, dar nu ma pot abtine.

De ce spunem, cand vorbim de un raposat, automat aproape, “Dumnezeu sa-l ierte?“. De parca plecam din start de la prezumtia de vinovatie a individului care a facut numai rele si care, “Doamne-fereste” sau “Doamne-pazeste”, se duce cel mai des si chiar mai sigur in Iad. Asta insa poate fi de evitat chiar daca ti-ai batut nevasta, injurat vecinul, dumnezeit copchii daca treci regulat pe la popa si te spovedesti. Jumate-i iertat! Si aproape de tot daca te rogi si tii post. Si dai bani, evident! O fapta extraordinara care exonereaza si iti face si tron aproape de strana e sa donezi zdravan la biserica. Nu ti se scrie numele pe toaca, ci pe scaun.

Pai si Botezul – nu e tot o plecare de la premiza de vinovatie? Adica… pacatul originar, cu ala de ne nastem toti, se iarta atunci si copilul de-abia acum e “blank” de pacate. Ca numai alea se numara. Fapetele bune… trebuie facute dar se marjeaza mai incetisor pe ele, ca nu-s asa de banoase cand e vorba de iertat. Pai daca nu ar fi nimic de iertat la spovedanie? Ce rost ar mai avea cainta?

Ca si dracu asta, nu-i prost deloc, dragul de el! Ba chiar e mai destept decat Dumnezeu. Ia asculta aici: “si-a bagat Dracu coada” si a iesit prost. Despre orice. Numai coada sa si-o bage si uite ce succes are! Si daca vezi ca merge prost si nu mai iesi din belele inseamna ca Dumnezeu are un firewall pentru mesajele tale suferinde. In schimb Dracu’ e mai istet, el te asculta si-ti mai da, sa ai de cheltuiala si pe lumea ailalta. Unde nu te asculta Dumnezeu, care este selectiv, te asculta Necuratu! Doamneeee, Doamne!

Sa vezi una si mai tare: am petrecere cu fi-meu, face cativa anisori, si anunt pe toata lumea ca fac mare intrunire mare, cu parinti, cu tot tacamul. Ca si-asa ne vedem rar. O prietena imi da telefon: vezi ca nu pot veni, face mama pentru matusa-mea de 4 ani si tre sa ma duc. Pai si fi-meu tot 4 ani face, zic. No ghinion, a murit cand s-a nascut asta mic. Pai – zic – de-acu inseamna ca tu n-ai sa vii decat la petrecerea de majorat cu al tau, cand s-or termina parastasele? Nu, de la 8 ani incolo – zice. Concluzie: sarbatorim mai abitir, cu mai mare pompa si cheltuiala, nu mai zic de sarguinta – mortii, decat viii! Mai sa fiu! Preferam sa semnam condica la biserica si aghiazmatar, sa chemam “la pomana” rubedeniile, ca sa nu vorbeasca dupa aia lumea ca suntem sarantoci, sa ne jelim ca vai ce grozav a fost… uite c-am si uitat pentru cine primim de pomana decat sa sarbatorim viata, inocenta, iubirea, binele si adevarul…

In orice caz, “Dumnezeu sa-l ierte!”

Comments (2)

  • Mihaela

    Super tare articolul. Lucrurile astea spuse asa pe fata par chiar ireal de adevarate 🙂

    reply
  • Madalina

    Foarte bine punctat, in spiritul tau ludic, caracteristic!
    Din pacate facem lucrurile astea, si spunem “Dumnezeu sa il ierte” fara sa ne gandim o clipa de ce o facem. Multumesc ca m-ai facut sa ma gandesc la asta! 🙂

    reply

Reply