23May
2014
3

“Ce bine! Aveti 2 baieti! Sunteti o alintata!” Asa o fi?…

Cand spun ca am deja doi copii, amandoi baieti, o gramada de lume zice: “ei, si pe cand o fetita?” “Nu una, ci cel putin doua!” le raspund. “O, dar ce curajoasa sunteti!”. “Mda, le raspund, dar pe amandoua mi le vor aduce baietii!”

Bun, dar pana vin ei cu fetele, mai este. Pana atunci ma voi simti cea mai rasfatata femeie de pe pamant, cu 3 barbati in casa: “mami, ce avem la masa?” “mami, unde-mi sunt sosetele alea gri cu dungi?” “draga, ce-au mai facut baietii azi?”. Dar, pe bune, cuvantul “mama”, in orice forma o fi el rostit, e pe buzele tuturor baietilor mei cat e ziua de lunga, nu? mama de baieti

O chestie amuzanta care mi s-a intamplat: eram in graba (ca toate mamele de copii mici) si doream sa folosesc toaleta unui restaurant. Bineinteles, la doamne era ocupat de tot. Iau decizia fatala: intru in toaleta barbatilor! Daca nu stiti cum ara una, va spun acum: au pisoare expuse pe pereti si eventual si un loc mai intim, pentru treburile mari. Trec pe langa un barbat, ala cu ochii cat cepele, intru in cabina, ies repejor si dau sa plec. Un alt domn, indignat: “doamna, dar nu va e putin rusine?” “Nu-ti fa probleme – ii zic – eu vad zilnic cel putin doua de-astea!”

Discutam cu o draga prietena care, vazand cum il manevrez pe cel mic fara incetare – nu sta o clipa!!!! -, ma consola: “lasa, Iuliana, ca cine-o mai fi ca tine, alintata si iubita? Si nu doar cand le-o fi foame sau cand vor avea toate nevoile de pe pamantul asta ale caror solutii, cel mai la indemana, sunt la mami!”.

Si stau si ma gandesc de atunci la cat de mult ma solicita acum, cat de mult imi doresc sa devina independenti, din ce in ce mai increzatori in ei iar eu sa-mi reiau, treptat, activitatile mele care imi aduc satisfactii si care reprezinta pasi catre obiectivele mele in viata asta. Da, am si eu obiective ambtioase care nu se rezuma la a fi mama si nevasta, la a face oale de mancare si la a pastra casa curata si primitoare. Sunt visele mele pe care nu incetez sa le am insa am luat o pauza in a face acei pasi repezi pe care eram obisnuita sa-i fac. Acum sunt intr-un fel de “plimbare”, sau, cum ar zice sotul meu, sunt in ritm de “croaziera”.

Si ma mai gandesc si mai departe: la cum or sa aiba si ei, daca isi vor dori asta, familiile lor si cum voi ajunge si eu la o venerabila varsta de 80 de ani, fara a-i face pe ei responsabili de limitarile mele fizice specifice varstei, fara a-i limita pe ei in a-si atinge scopurile in viata, fara a-i lega de noi, parintii cei batrani si chisati. Vrem sa-i lasam liberi…

Asa am ajuns la concluzia ca mai avem de treaba! Unul din scopurile mele e sa infiintez un azil de batrani, intim si confortabil, in care sa ma simt ca acasa cand o veni vremea. Ca sa nu-mi duca ei grija. Sau macar sa-mi permit sa platesc chirie intr-unul, daca nu reusesc sa-l infiintez. Si sa le las scris sa nu-mi faca nici parastase si alte chestii care nu-i mai sunt de folos niciunui mort. Uite-asa!

Parca te si vad: fata asta a luat-o pe campii! Ei, oricum am lua-o, ne cam ducem cu gandul la chestii de astea cand ne dam seama ca incepem sa ramanem fara bunici, ca parintii nostri nu mai pot sau chiar dispar incet-incet din viata noastra, ca bebelusii si copiii pe care ii avem si care ne scot din sarite cate-odata vor avea si ei 10, 20, 40, 60 de ani…

Am sa inchei acum. Sper ca ai ajuns pana aici. Inseamna ca ti-a placut putin. Ma inclin!

 

Noi am terminat cu burticile cu surprize, dar daca stii pe cineva care are statut de “mandra burtica, viitoare mamica”, poti s-o ajuti recomandandu-i o perna pentru sarcina sau pentru alaptare. Si mai avem si o carte extraordinara, a lui Alfie Kohn – Parenting neconditionat. V-o recomand!

Comments (3)

  • Ana

    🙂 Bravo, mama de baieti! Nu stiu cum e cu 2 baieti, dar stiu cum e cu un baiat si 2 fete. Tot “croaziera”, dar pe un iaht mic si o mare furtunoasa. Si totusi timpul trece atat de repede, te pomenesti rapid ca a mai trecut un deceniu, ca ei devin independenti asa cum ti-ai dorit si esti mandra de asta, dar ca in acelasi timp isi iau si zborul de acasa si vorbesti cu ei doar la telefon si ii vezi o data pe an…
    Oricum, daca infiintezi azilul acela, pastreaza-mi si mie 2 locuri 😀

    reply
  • Dydy Daiana

    Chiar mi-a placut,umorul sarcastic observat pe alocuri e pasiunea mea.
    Si nu ai luat-o razna,ai avut chiar curajul sa spui ce gandesti cu adevarat si e mare lucru.Eu deocamdata sunt doar mama vitrega si e foarte palpitant,caci cateodata asa as fugi in lumea larga.

    reply
    • Cristina Mindrila

      Ma inclin,Iuliana.
      Si ce te inteleg, uite inca o mamica de 2 feciori,unul pe drum ,in mai putin de 2 luni facem cunostinta si cu el.E o adevarata provocare cu unul,ce sa mai zic cu 2?Dar stii ce? De abia astept MAREA provocare,sunt sigura ca ma voi simti cea mai norocoasa din lume.Pereche au majoritatea dar cate mame de 2 sau 3 baieti vedem?Ei,sunt tare mandra de mine,ce tantosa voi fi pe strada cu amandoi de mana.

Reply