09Apr
2014
0

Cand sunt copiii teroristi si incapatanati? Solutii, va rog!

“Lipsa de respect este arma celor slabi” – oare asa o fi atunci cand parintii sunt in postura de a nu-si respecta copiii?

Lipsa de respect pe care o manifesta multi parinti pentru sentimentele copiilor este o reflectare a cat de slabi raman acestia in spatele unei masti a puterii. Adultii continua, chiar daca sunt parinti, sa aiba propriile frici, asa ca se simp puternici cand pot respinge fricile prostesti ale copiilor. Unii parinti se pot razbuna astfel pe “propria lor umilire de acum mult timp”. Faptul ca acest tipar este aplicat inconstient este perfect normal, tinand cont ca este foarte dificil sa ne aducem aminte si mai ales sa ne retraim propria neputinta si durere. (parafrazez din Miller & Alfie Kohn).mofturi de copii

Cum adica sa respect un copil de doi ani care nu stie ce-i de capul lui si nu poate lua singur deciziile corecte?

In primul rand copilul poate sa ia singur, inca de la mai putin de un an, foarte multe decizii in ceea ce-l priveste: incepand cu jucariile pe care si le alege ca sa se joace, cu pozitia preferata in timpul somnului, cu mancarea care ii place sau pe care o respinge – totul e sa ii tratam cu respect alegerile si sa i le respectam pe cat posibil – altfel, cresterea copiilor devine o lupta parinte-copil pe care, ca sa fim sinceri, tot el o castiga. Doar ca el nu considera aceasta ca fiind o lupta cu parintele (niciun copil nu are intentia de a-si teroriza sau de a-si supara parintele), ci un mod de a-si castiga independenta si autonomia, ceea ce este perfect natural si firesc. Copilul incearca doar sa aiba un cuvant de spus in legatura cu lucrurile care il privesc. Asa-i ca nu-ti doresti un copil obedient care sa faca doar ce-si doresc cei din jur si vrei un copil, si mai tarziu, un adult sigur pe el si independent in decizii?

O situatie concreta, cu unul dintre copiii mei: lui Andrei, de 4 luni, nu-i placea sa-si ia suplimentul de lapte din biberon asezat pe o  perna realizata special pentru el, ca sa stea confortabil cu noi in bucatarie. Desi ii era foame, era super-agitat si nemultumit de fiecare data. Pana cand am descoperit ca poate fi un copil extrem de multumit si mancacios daca il tineam in brate, in pozitia de alaptare, si il hraneam din biberon. Cam asa cred ca mi-ar fi spus Andrei daca ar fi putut vorbi: “hei, si asa nu ma hranesti tot timpul la san, dar ma mai si pui in locul asta care nu seamana deloc cu bratele tale de care am atata nevoie acum?!”.

Si inca o situatie in care a fost implicat Stefan, la cei 2 ani si 7-8 luni: am ajuns sa experimentam si noi perioada lui “NU”. Vrei sa papi mar (lui ii place marul)? NU! Peste un minut: “vleau mal!” (intelegeti traducerea, da?). Din perspectiva lui insa, noi, parintii eram cei care spuneam tot”timpul “NU”, impiedicandu-l sa faca anumite lucruri (sa se incalte singur, de exemplu, fiindca eram grabiti sau nervosi ; sa manance singur la o petrecere deoarece risca sa murdareasca totul in jur; sa-i ia jucaria altui copil, etc.) sau sa mearga in anumite locuri (includ aici si dormitorul pentru somnul de la amiaza sau de seara).

mofturi la masaPoate ca avem prea putin timp si prea putina rabdare pentru a intreba “ce intelege copilul din ce se intampla?”. Pentru a ne raspunde la aceasta intrebare poate ar fi de folos sa ne reamintim cum ne-am simtit noi, copii fiind, traind experiente similare copiilor nostri – de exemplu cum ne-am simtit atunci cand cineva ne-a privit de sus, ne-a ignorat preferintele si ne-a impus sa facem chestii neplacute fara nicio explicatie, doar “pentru ca asa trebuie” sau “pentru ca sa spun eu!”

Si ce solutie exista, exista vreo reteta a succesului?

Ei bine, nu exista asa ceva! Exista situatii in care pur si simplu nu vad nicicum solutia la o situatie legata de copilul meu. Ar fi chiar culmea ca cineva care nu-l cunoaste si care nu s-a aflat atunci si acolo sa-mi spuna cum si ce sa fac.

Umorul insa este strans legat de schimbarea de perspectiva deoarece rasul este uneori un reziultat nemijlocit al schimbarii punctului de vedere. Umorul poate fi o strategie foarte eficienta pentru a disipa stresul intr-un moment incarcat sau, cel putin, pentru a incalzi o atmosfera mai rece. Daca te asezi la discutii cu copilul in legatura cu un comportament pe care doresti sa si-l schimbe, ai putea sa incepi prin a-i propune sa te imite pe tine atunci cand in bati la cap in legatura cu acea problema. Este o modalitate excelenta de a elimina tensiunea si a-i permite copilului sa se simta puternic si de a-i transmite ca intelegi cum este situatia din punctul lui de vedere.

Iti doresc din suflet sa te intelegi cu copilul tau cel putin la fel de bine pe cat iti propui – si asta nu doar pentru ca ai citit acest articol, ci pentru ca exista in fiecare dintre noi aceste abilitati de a asculta, de a avea rabdare, de a ne respecta si, cel mai important, de a ne iubi copiii, indiferent de cat de energici, fara somn, mofturosi si plangaciosi sunt.

perna relaxarePerne gravide iti mai poate sugera (pentru momentele in care te mai slabesc grijile) si perna pentru relaxare sau perna bastonas – sa stii ca fac minuni in ceea ce priveste calitatea somnului (atunci cand ai sansa sa nu fie intrerupt) si durerile de spate care apar de la mult purtat in brate sau aplecat, atunci cand copilul invata sa mearga.