12Mar
2014
0

Cand copilul tau de peste 2 ani are un obicei ingrijorator

copil suparatDe cateva zile, Stefan (2 ani si7 luni) a inceput sa se scape cu pisu in pantaloni: inainte sa se ceara la oala. Dar acum uda chilotii si pantalonii astfel incat trebuia sa-l schimb de toate, de fiecare data. Ajunsesem la o serie de minim 3 randuri de pantaloni + chilot pe care le spalam si le uscam pe calorifer, cu randul. Precizez ca l-am pus prima data pe oala la 7 luni. De atunci a facut caca aproape exclusiv la oala si a fost extrem de cooperant in tot acest timp. Pisu face la oala / toaleta exclusiv din vara, de cand a implinit 2 ani si nu a mai purtat scutec pe timpul zilei.

Ce credeti ca am facut? L-am mustrat, apoi l-am certat. Din ce in ce mai mult. Cum se scapa, cum imi spunea: “Mami, nu fi suparata, fii fericita!”. Si mami era din ce in ce mai suparata. Am si renuntat sa-l mai cert, l-am pus sa umble fara chiloti prin casa, fapt care nu prea l-a deranjat, ne suferind nici de frig, nici de pudoare (la varsta asta ei inca nu au pudoare sau rusine). Ma gandisem sa-l laud cand face doar la oala sau cand se cerea – si l-am laudat si l-am recompensat. Basca, la un moment dat a inceput sa se scape si cu caca. Aici ma faceam foc de suparata, il certam. Si el a ajuns sa nu se mai ceara la oala pentru nimic! Facea totul pe el.scaun-olita-copil

Ei, tu, ca parinte, cand vezi ca faci tot ce-ti trece prin minte ca sa-l faci sa priceapa ca nu e in regula, ce-ti mai trece prin cap sa zici?

Pana cand mi-am dat seama ca ori il recompensam pozitiv, ori negativ, ori il ignoram suparata, nu avea niciun efect. Din contra, AGRAVA situatia.

Intr-o seara, dupa ce-l certasem zdravan pentru ca el se scapase si cu caca iar cel mic tipa si el nu mai tin minte din ce cauza (in varsta de 4 luni), am zis sa schimb tactica radical: “Stefan, uite, eu am observat sa funduletul si puta ta nu te asculta. Hai sa vorbim cu puta si cu fundul si sa le spunem asa: Puta, daca vine pisu, te rog sa nu-mi mai uzi chilotii si sa astepti sa ajung la oala. Fundule, daca simti ca vine caca, care miroase urat, te rog sa astepti sa dau jos pantalonii si sa ma pun pe oala. Eu voi fi fericit sa colaboram iar mami va fi si ea fericita. Ce zici, Stefan, ti-ar placea sa faci asta? Vrei sa faci asta?” Mi-a raspuns ca vrea, si am batut palma.

Si, ca sa vezi surpriza: copilul meu nu a mai facut din acel moment nici caca si nici pisu in pantaloni. Deloc, fara exceptie. Si sa va spun un secret: am incetat sa-l mai laud pentru ceva care acum era perfect normal sa se intample. Adica, din moment ce aceasta a devenit o motivatie pozitiva interioara, de ce sa stric toata treaba si sa-l fac sa creada ca e o motivatie exterioara?

Citind din cartea lui Alfie Kohn, “Parenting Neconditionat”, citez: “motivatia extrinseca este diferita de cea intrinseca sau este inferioara acesteia din urma, desi ambele afirmatii sunt adevarate. Motivatia extrinseca insa o poate eroda pe cea intrinseca. Pe masura ce motivatia extrinseca creste, scade cea intrinseca, Si cu cat oamenii sunt mai recompensati pentru a face ceva, cu atat scade interesul lor pentru activitatea care o intreprind.”

In concluzie: nici lauda, recompensa, cearta, privarea de atentie sau bataia (eu zic ca nici n-ar fi trebuit sa mentionez bataia, dar inca sunt multi care inca mai recurg la aceasta forma de dresaj brutal), nimic nu da rezulate pozitive de lunga durata. Din contra, pot agrava situatia. Insa discutand cu copilul intr-un mod in care el sa simta ca este respectat, ca i se acorda incredere si ca el este cel care preia controlul in ceea ce-l priveste, rezultatele pot fi absolut surprinzatoare!

Perne gravide iti ureaza o colaborare excelenta cu copilul tau!

No Comments

Reply