23Feb
2016
4

Uneori ne iesim din fire. Dar cum ar fi… sa-l vezi murind?

Zilele trecute eram intr-o stare atat de urata incat nu-mi mai pasa nici de mine, nici de copii iar cu sotul ma certasem destul de urat… Copiii pareau ca sunt mai neastamparati si mai solicitanti ca niciodata, se certau si ei in continuu (evident, pentru ca statusem ultimele zile toti trei doar in casa, le-am predat o frumusete de stare). Nu voiau nimic din ce le ofeream insa din 2 in 2 minute voiau cate altceva. Iar eu cu psihicul – la pamant!lacrimi

Ma suna o fosta colega de liceu cu care nu m-am auzit de ani buni si intram intr-o poveste: este mama de 3 baieti insa a mai avut, cu mai multi ani in urma un copil, o fetita, care a trait doar 6 luni. Mi-a povestit…

La ecografia de la 22 de saptamani i s-a spus ca fetita sufera o anomalie cerebrala foarte grava in sensul ca unde trebuia sa fie creierul… nu era nimic. O gaura neagra. Adica s-ar putea sa traiasca doar cateva ore, depinde cat de mult se putea dezvolta partea creierului responsabila cu functiile vitale sau putea trai cativa ani dar total dependenta de ingrijirile parintilor – ca o leguma. Evident, i s-a propus avortul insa mama nu a vrut datorita unei convingeri foarte puternice prin care era hotarata sa acorde o sansa acelui suflet care a ales-o pe ea ca si mama.

Si a nascut-o. O fetita frumusica care a supt la san, care incepuse sa o urmareasca cu privirea, care i-a zambit… Pe care au botezat-o crestineste. Da, au fost cu ea si la Bucuresti. Cu tomografia in mana, somitatile in materie de neurologie infatila au disgnosticat copilul ca fiind orb fara nici macar sa se uite la el, chiar daca ii desparteau 2 metri distanta.

O febra puternica generata de hidroencefalie a rapus-o insa la 6 luni. Mama ii auzise pe medici, pe ultima suta de metri dicutand despre copil: “si ce facem, o lasam asa, fara sedativ?” ” Asa o lasam, ca la starea in care este oricum nu mai simte nimic.” Si a murit cateva ore mai tarziu….

 

Ti-am povestit asta pentru ca azi, fiind mult mai linistita si mai ordonata in ganduri decat eram acum cateva zile, mi-am dat seama ca nu intamplator am auzit acea poveste. De fapt momentul in care am auzit povestea a fost momentul declicului si a iesirii din fundul fantanii – asa cum obisnuiesc sa-i zic eu.

Iti aminteste ca, chiar daca acum te enerveaza parca si un fir de par care nu e aranjat cum trebuie, situatia poate fi mult mai trista. Aminteste-ti ca ai pentru ce sa-i multumesti lui Dumnezeu si spune-ti o rugaciune…

Comments (4)

  • Isabela

    Trista poveste… 🙁 Sper ca nu e vb de Delia C. In poza asa pare… 🙁

    reply
    • Profile photo of Iuliana Sosu

      Iuliana Sosu

      Nu, nu e vorba despre Delia. Poza e luata de pe net, pentru a sugera despre ce anume povestesc, nu as indrazni sa dezvalui identitatea mamei… Oricum, mamica despre care povestesc este una din cele mai puternice, realiste si mai optimiste persoane pe care le cunosc, ma inclin in fata ei! Nu s-a pozat nici macar un moment in victima acestei situatii in care nimeni nu si-ar dori sa fie vreodata…

  • Suciu Simona _Iolanda

    Stiu ce inseamna durerea acestei mame… Eu am avut un baiat care a murit la doua luni. Pur si simplu te intrebi cu ce ai gresit. In timpul sarcinii am avut hemoragie de trei ori iar cand am nascut, medicul mi-a spus ca am avut gemeni dar unul a murit si, desigur, l-a afectat si pe celalalt. Am trecut cu greu peste asta, iti inchipui.
    Dupa inca trei ani am ramas insarcinata si am nascut o fetita cu insuficienta cardiaca pe care am pierdut-o la doua saptamani. Am crezut ca viata mea nu mai are nici un rost, nu puteam nici sa privesc copii pe strada. Pur si simplu eram terminata. Am ramas insarcinata de noua ori dupa dar mereu avortam. Dupa noua ani am nascut un baiat sanatos, am facut tratament, si acum suntem o familie fericita.
    Am vrut sa mai fac un copil – imi doream o fetita. Dorinta mi s-a implinit! Dumnezeu face totul cu un scop. Sa fie tare si sa se bucure de copiii pe care ii are. Fetita lor este fericita, acolo, unde este ea acum. Ei trebuie sa traiasca si sa fie puternici.
    Multa sanatate si zile senine!

    reply
  • Mihaela

    Asa este, Iuliana. Mamica din articol este demna de numele MAMA, pe care unele poate il purtam mai putin demne. O admir si o stimez enorm, e un model de femeie si mama pentru mine. Si, ori de cate ori ma intalnesc cu ea, ma incarc pozitiv pentru mult timp. E un exemplu de poveste de viata care ar trebui sa ne puna mult pe ganduri atunci cand suntem puse in fata unor alegeri…
    Sa fim impreuna creatoare de viata cu Dumnezeu si vom trai vesnic!

    reply

Reply