27Jun
2016
1

De ce sunt barbatii mai “faimosi” decat femeile? Si despre arta de a fi mama!

Despre “de ce” mai mult barbatii sunt mari pictori, artisti, oameni de stiinta, in comparatie cu femeile care sunt mai putine la numar (va recomand sa descoperiti, pentru ca e interesant), despre sacrificiul mamei care poate fi sacru in loc de dureros 🙂

Un articol preluat de pe Facebook, postat de catre o draga prietena!

Preluare din Osho: Arta delicata de a fi mama

arta de a fi mama 1Una este sa dai nastere unui copil, si cu totul altceva sa fii mama. Orice femeie poate naste un copil; este un fenomen simplu. Dar, a fi mama necesita o mare arta, o mare intelegere.

Creezi o fiinta umana – cea mai mare creatie posibila! Un pictor pune pe panza o pictura; numim ceea ce face o mare arta. Il vedem pe Picasso drept un mare artist. Ce stim insa despre mama sa? Un poet scrie poezii frumoase, dar ce se stie despre mama care l-a creat pe Shakespeare?

Nu ne gandim la mame ca la cele mai creative fiinte umane de pe pamant. Acesta este unul din motivele pentru care femeile nu sunt mari pictori ori poeti; nu au nevoia sa fie asa ceva, intrucat ele pot fi mari mame. De ce incearca barbatul sa devina un mare om de stiinta, poet, pictor? Este invidios fata de femei: el nu poate crea copii. Se simte impotent. Sigmund Freud a vorbit mult despre invidia falica, cea a femeilor provocata de faptul ca nu au organul reproductiv masculin. Acest lucru este intru totul fara sens, absurd. Este ca si cum s-ar fi nascut o femeie gen Sigmund Freud si ar incepe sa spuna despre barbati ca sunt invidiosi fata de femei fiindca nu au sani. Un lucru este insa sigur: in strafundurile sale, barbatul se simte invidios pentru ca nu poate fi mama, pentru ca nu poate purta o fiinta in viata in el, pentru ca nu poate reproduce viata. Ca sa inlocuiasa asta, el picteaza, sculpteaza, scrie poezie, compune muzica, merge pe luna, escaladeaza Everestul. Isi doreste sa-i dovedesca femeii sale ca cel putin “Pot sa fac si eu ceva,” in caz contrar simtindu-se impotent. Comparat cu capacitatea unei mame, arata cumva ca un copil, pare sa fie aproape un accident al naturii. Munca lui nu este prea mare: pentru a se naste un copil, el pur si simplu declanseaza acest proces. O mica injectie poate face asta in locul sau; nu e o munca prea mare.

Femeia trece prin noua luni de agonie si extaz. Si, dupa aceea, munca ei nu se termina! De fapt, munca, munca ei reala incepe atunci cand se naste copilul.

Iar copilul aduce din nou un suflu proaspat existentei. Fiecare copil este primitiv, barbar; mama trebuie sa-l civilizeze. Orice copil este barbar, aminteste-ti. Iar mama trebuie sa-i ofere cultura, sa il invete caile vietii, caile omului. Este o munca mareata. Trebuie, mama, sa-ti aduci aminte ca munca ta nu s-a terminat dupa nastere, ea abia a inceput. Asuma-ti-o cu voiosie!

Tu creezi ceva imens de valoros – sculptezi o viata, protejezi o viata.

Munca ta este in asa fel incat nici un sacrificiu nu este indeajuns pentru ea; orice sacrificiu poate sa fie si trebuie sa fie facut. Acesta-i un prim lucru. Al doilea lucru: nu o lua prea in serios, altfel iti vei distruge copilul. Seriozitatea ta va deveni destructiva. Ia-o in joaca. Responsabilitatea ta exista, insa trebuie sa o abordezi jucaus! “Canta” la un copil asa cum cineva canta la un instrument muzical, iar mama stie cum sa “cante”. Copilul ar trebui sa fie instrumentul tau muzical. Canta cu grija, dar jucaus. Daca devii serioasa, atunci copilul va incepe sa simta seriozitatea ta si se va simti strivit si ologit. Nu impovara copilul; nu incepe sa gandesti ca faci ceva maret pentru copil. Cand spun ca faci ceva maret, dau de inteles ca faci ceva maret pentru tine insati.

Ajutand copilul sa cresca, sa se transforme intr-o fiinta umana frumoasa! Nu te vei simti constransa de copil: te vei bucura, pur si simplu de viata ta; propria ta viata va deveni inmiresmata gratie copilului. Aceasta este o oportunitate, o oportunitate daruita de Dumnezeu.

Si exista doua capcane: fie iti neglijezi copilul, fie te saturi de el; sau ajungi sa fii prea serioasa fata de el, si incepi sa-l impovarezi, sa-l constrangi.

Amandoua cai sunt gresite. Ajuta copilul, dar fa-o pentru bucuria absoluta a acestui lucru. Si nu simti niciodata ca el are vreo datorie fata de tine. Dimpotriva, simte-te recunoascatoare ca te-a ales sa-i fii mama. Lasa-ti simtirea de mama sa infloreasca prin el. Daca infloresti intru a fi mama, te vei simti recunoscatoare copilului pentru totdeauna. Si, desigur, vor fi sacrificii, insa ele trebuie sa fie facute… cu voiosie. Numai un astfel de sacrificiu este autentic! Sacrificiul provine din cuvantul sacru. Cand faci voioasa un sacrificiu, acesta este sacru. Cand nu il faci cu voiosie, atunci nu iti indeplinesti decat o datorie; toate datoriile sunt urate, ele nu sunt sacre. Aceasta este o mare oportunitate. Mediteaza asupra ei, cufunda-te adanc in ea. Nu vei gasi niciodata o implicare atat de adanca; de fapt, nici una nu este atat de profunda precum cea dintre mama si copil. Nici macar intre sot si sotie, intre iubiti nu poate exista o implicare atat de profunda ca cea dintre mama si copil. Nu poate fi la fel de adanca cu nimeni altcineva, intrucat copilul a trait noua luni in tine; nimeni altcineva nu poate trai noua luni in tine. Iar copilul va deveni o fiinta individuala separata mai devreme sau mai tarziu, insa undeva adanc, in subconstient, mama si copilul vor ramane conectati. Daca al tau copil devine un buddha, vei beneficia de acest lucru; in cazul in care copilul tau creste si devine o fiinta umana frumoasa, vei beneficia din asta, intrucat copilul va ramane mereu conectat cu tine. Numai conexiunea fizica ar putea fi intrerupta; conexiunea spirituala nu este intrerupta niciodata.

Multumescu-ti Doamne! A fi mama este o binecuvantare.

Comment (1)

  • CRISTIAN

    As puta sa te completez si sa zic ca cel mai important este sa lasi copilului o bresa prin care sa creezi misterul descoperirii al noului si nu ai forma si crea viata cum “vrei tu” … Suntem pasari prin viata …orice pui prost cresut depinde de cuib ..Viata e o lupta si e a fiecaruia .Cum ar spune tati : Trebuie sa fim descurcareti in situatiile critice acolo se vede experienta valoarea viata dibacia …..nu de alta un Sut in fund un pas inainte 🙂

    reply

Reply