24Mar
2016
1

Perne de poveste

V-ati prins ca port o mare dragoste tuturor pernelor de pe lumea asta – si inca nu-i tot ce pot, stai sa ma vezi!

Cum spuneam: am dat iama in camara cu imaginatie – ca tot mi-s flacaii plecati de-acasa pentru cateva zile – am mai facut o roata prin casa si am descoperit material rosu si tot felul de resturi de pe la perne si mi-am dat frau liber.

Prima a fost perna Planetarium, care are o poveste care suna cam asa:

perna rosie decor cu gravitatie 2Erau odata ca niciodata niste planete care tot s-au invartit ele ce s-au invartit pana si-au facut un club si au hotarat sa mearga la culcare impreuna. Numai ca una, o planeta, s-a hotarat sa fie Luna si sa nu doarma.  Ghici care?

Ea voia sa mearga cu oamenii oriunde (stii cum spun copiii: mami, merge Luna cu noi!). Ca sa vada daca se duc toti la culcare si sa le fie in loc de veioza. Dar pentru asta nu trebuie sa traga jaluzelele de tot, trebuie sa mai lase o crapatura. Si nici nori sa nu fie, ca parca i se pun ochelari de soare intr-o camera unde e deja intuneric. Si cand se satura de mers cu oamenii, se duce si le povesteste celorlalte doua planete: cu ce oameni si copii a mers, si cum a fost si la Doamna Marcela (unde mergem noi pe inserat, de obicei) si cum, pana au ajuns acasa, copiii cei doi (adica ei, Stefan si Andrei) au mancat tot marul. Mai putin Andrei, care l-a scapat pe jos de 3 ori.

Si cand termina de povestit, se culca si ea. Dar ea doarme mai putin, ca e mai mica…. (ups!)

A urmat o sesiune de strans niste foi de-ale lui Stefan (4 ani jumate), ca nu ma desfasuram in voie. Si gasesc urmatoarea poveste scrisa, desenata si povestita:

povestea perneiStefan: Era odata un monstru bun care ii apara pe oameni de monstrii rai.

Mam’sa: Da de unde stii tu de monstrul asta bun?

Stefan: Pai stiu eu de la mine.

Stefan si litereleSi pana aici mi-a fost, ca avea chef de orice altceva, numai de vorba nu. Ca sa descopar dupa aiai de unde i-a venit.

Stefan: Mami, iti mai amintesti de nenea ala, Adrian, care nu avea un picior, si nici dinti, si care nu era frumos? Era un om bun, chiar daca era ciudat, nu?

perna decor cu monstrul cel bun 2Ei, despre Adrian chiar vreau sa va povestesc, pentru ca are o istorie impresionanta. L-a cunoscut sotul meu, cand l-a luat cu masina dintr-o statie, dupa ce trecuse unul cu masina si-l stropise strasnic. Adrian atunci inca mai avea un picior si mergea la servici, lucra ca si confectioner. Dealtfel noi am colaborat pentru mai multe proiecte, mai tarziu. Pe Adrian l-a lovit fulgerul cand era copil. A fost in coma dar si-a revenit, chiar daca a ramas cu multe cicatrici pe tot corpul. Apoi au inceput probleme cu cangrenarea unui picior si i-au cazut dintii. Acum are ambele picioare amputate si se deplaseaza cu un carucior. Dar inca lucreaza, face chestii handmade pe care le vinde.

Si iata cum a ilustrat mintea unui copil o poveste care l-a impresionat. Mai fain e ca m-a impresionat zdravan si pe mine si nu m-am putut abtine sa nu incerc si o alta abordare – evident – a pernei. Si a iesit perna cu poveste si personaj!

 

A treia perna din serie se numeste Familia cu 4 copii.perna rosie decor cu familia cu 4 copii

Aici nu mai este vorba de nicio strasnicie de-a copiilor, ci de o familie pe care o admir. Este vorba despre mama lor, un tata preot, de 3 baieti si o fetita care acum este in burtica. Si aici nu e vorba de “de-aia au 4 copii, ca tasu-i popa!”. Aici e vorba despre o familie care chiar isi doreste acesti copii, care ii trateaza cu respect si au pentru ei o dragoste neconditionata incomensurabila. Pur si simplu m-au inspirat si am facut perna asta cu gandul la ei. Ce poate fi mai extraordinar de atat?

 

 

Ei, astea fiind spuse, una dintre perne plecata deja si materialul rosu terminat, te invit sa ma provoci si tu pentru un proiect cu poveste. Va fi… incitant!

Comment (1)

  • Simona

    Povesti…cu talc!?

    reply

Reply